După ce în această întreagă perioadă am tot așteptat să mai treacă din pandemia asta, să ne putem mișca de colo colo.. prima mișcare care am făcut-o, și care era programată să fie făcută încă de la început de martie, era să mă mut înapoi la Focșani, casă dulce casă.. cum s-ar spune. În ultimii 7 ani jumătate, am locuit în Pitești, Argeș, patria lui „tălică” și altor regionalisme, au fost perioade bune, dar și rele.
În Pitești mi-am găsit primul job în IT, unde nu mi-a fost cerută vreo diplomă, doar am fost pus la probă să se vadă capabilitățile mele, nu s-a pus preț pe hârtie, și pentru asta le mulțumesc celor de la TLH că mi-au acordat această șansă, și cred că nu i-am dezamăgit. Până aici a fost drumul meu în firma respectivă. Tot în Argeș pot spune că în mare parte m-am maturizat, ținând cont că de la aproximativ 26 de ani am ajuns în acest județ.
Dar, mai ales timpurile pe care le trăim mă fac să pun mai mult preț pe familie, părinți, rude, și de aceea am luat împreună cu soția mea decizia de a ne muta înapoi în Focșani, oraș natal pentru amândoi. Zis, și făcut.. chiar dacă mutatul a fost un oarecare chin, chiar dacă drumurile cu bagaje + poșta română au contribuit foarte mult la mutatul a 7 ani jumate în doar câteva zile. Însă, am reușit și am revenit în acest oraș, care sincer nu are el cine știe ce să arate comparativ cu Piteștiul sau zona Argeșului, însă, este acasă.