Vineri seară, așa dintr-o dată, a venit cumătru cu ideea că să facem o drumeție spre Iași, să ne „conectăm” cu cele sfinte, adică să mergem la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde sunt moaștele sfintei Parascheva.. Eu nu sunt cel mai bisericos om de pe planeta asta, nu vreau să zic că sunt fix ateu, dar cred să zic, cât pentru mine. Nu-s „pupător de icoane” sau știu eu ce alte chestii.
Zis și făcut.. dis de dimineață sâmbătă, a doua zi, am plecat la drum.. am făcut o mică escală de la drum, am fost pe la țară, aveam ceva să las tatălui meu, și apoi duși am fost..
Prin Vrancea, uimitor, drumurile au fost fie cârpite, fie refăcute.. deci, drum bun, fără probleme cât am stat în Vrancea.. de la Tișița am mers spre Tecuci, iar apoi spre Bârlad..
Bârlad
Am trecut destul de repede prin acest oraș Bârlad, totuși.. după ce am ieșit din Vrancea, și până la Bârlad, mai era cum mai era drumul. Relativ decent.. când am intrat în Bârlad, s-a terminat distracția.. Țin să precizez că prin Bârlad n-am mai fost de ceva ani buni.. Ultima dată, cred că peste 10 ani în urmă să fi fost pe acolo.. era cât de cât decent asfaltul, acum.. prin oraș gropi peste gropi.. eviți o groapă, dai de alta, pe alocuri drum în lucru. Dar cum am intrat în Bârlad, așa am și ieșit, doar că având viteza mai mică, că totuși nimeni nu vrea să-și dărâme mașina.
Mulți kilometri între Bârlad și orașul Vaslui, nimic nou sub soare.. fel și fel de cocalari în trafic, dar ce să-i faci, asta-i România. Evident și după ce am ieșit din Bârlad, pe alocuri iarăși segmente de drum pline de gropi, dar clar, aveai unde să treci de 100 km/h.
Vaslui, orașul..
Aici, tot la fel de pe fugă am fost, cu toate că ne așteptam fiind reședință de județ, drumul să fie mult mai bun. Dar, n-a fost bun decât spre ieșirea din oraș, care pare că era asfaltată cât de cât recent.. nu mai erau gropi multe, dar clar, mai au de muncă.. Pe ici colo, se vede câte un popas, evident nu tu 4 benzi, sau ceva.. 1 pe sens, și aia e. Ce-i mult strică. 🙂 Nu am prins aglomerație, mai deloc, decât pe la câte o trecere de cale ferată, 1-2 mașini, și atât. Ei bine, când am ajuns la o intersecție unde se făcea stânga spre Târgu Frumos și dreapta spre Iași, ei bine acolo a început tragedia.
Banda dreapta, era cu pietriș, și din 10 în 10 metri erau petece de asfalt, apoi, Waze-ul arăta foarte multe gropi, bă nene, multe gropi, la un moment nu știai ce să iei și ce să lași.
Iași
Am ajuns în Iași, a început puțin câte puțin să-mi vina acel „feeling” de București sau Pitești, în care traficul este disperant, încărcătura aia de mulțime fără să o vrei. Ajunși la Catedrala Metropolitană, fix, pe sistemul românesc, era un tip acolo, cu cerșitul, care ne făcea semn că ne-a găsit el loc de parcare, și ne făcea semn cu mână că acolo a găsit el loc de parcare gen.. i-am dat 2 lei, că atât aveam mărunt sincer prin buzunar, i-aș fi dat mai mult, dar lasă așa. 🙂
Măștile pe față evident, am intrat în curtea catedralei, inițial am crezut că nu e lume și e liniște, am gândit greșit, fiindcă noi am intrat direct prin fața bisericii, și coada era într-un lateral, și stai nene la coadă.. sincer, pe mine mă bucura arhitectura, și faptul că văd picturi, chiar dacă bisericești, dar tot picturi erau.. că văd clădiri vechi, dar renovate, că nu văd Focșaniul în principal. Am luat toți rândul, doar fetițele cumetrilor noștri nu prea aveau stare, cea pe care am botezat-o noi, 2 ani, ce să-i ceri.. iar cealaltă 8 ani, dar ca orice copil ce vede un loc nou..
Coada.. cuminți.. coadă.. cuminți.. scris un acatist pomelnic (am fost corectat, știam că-i zice acatist 🙂 ), pus 10 lei, că sunt chitros 🙂 ajuns la moaște.. închinat de 3 ori, zis ceva în gând, pus plicul într-o cutie ca la vot.. de fapt îndesat plicul, că era deja full și eu sunt citros, da, deci.. alții clar au pus mai mulți bani, deci e business să ai așa ceva. M-am mai uitat vreo 5 minute, și ieșit afară la aer, că lumea parcă nu mai pleca din interior.
Arhitectura frumoasă, aș fi stat mai mult de făcut poze, dar cu ceva aparat profesional, de aceea mi-am pus în minte să-mi cumpăr un astfel de aparat foto, fiindcă amintirile sunt singurele care le păstrăm mereu cu noi.. Evident, nu se putea să plecăm de acolo fără să punem lumânări la vii și morți, evident lăsat ceva bani și la magazinul bisericii, care culmea, are POS, deci se poate plăti cu cardul. După alte 2 guri de aer, ieșit spre Piața Mihai Eminescu.. aglomerație, nu chiar mare, dar oricum, distanțarea socială.. nu prea.
Zic hai să mergem să mâncăm ceva, am mers spre mall-ul Palas. Încercând să evit aglomerația, zic să mergem la Legend, fix lângă mall, având terasă, toate ok.. am ajuns acolo.. a apăsat pe buton pentru meniu, pentru comandă, pentru orice.. erau câteva mese ocupate pe terasă… nu venea nimeni la noi.. mă duc la bar, întreb barmanul.. cică o să vină imediat cineva, mai așteptăm 15 minute, nu vine nimeni, văd o fătucă ospătăriță pe acolo, îi fac semn, vine, aduce niște meniuri, dar din prima ne spune că nu are câteva feluri de mâncare printre care și pizza sau ce voiau fetițele. Ne-am gândit vreo 5 minute, se pare că după ce am așteptat 45 de minute să mâncăm acolo, numai bine plecam în mall, deci la aglomerație.
Într-un final, am mâncat de la același Spartan, de unde oricum puteam mânca și în Focșani.. ne-am mai plimbat puțin după mâncare, și înapoi spre mașină. 200 de km spre casă.. și cam asta a fost drumeția noastră la Iași, cel puțin de data asta. De subliniat încă odată.. drum cu multe gropi, cel puțin Bârlad – Iași.